miercuri, 1 iulie 2015

Adam şi Eva



Frunze, ploi, apă şi noroi;
Ne pierdem amândoi în trecuturi noi…

Dramatic trecut.
Vise au crescut în spini încolăcite; 
Au încolţit seminţe de tăcere, în umbra unui pămînt uscat;
Văd un miraj, deschis cu ochi de cristal în
  rece şi alb; 
Un gol,  e trecut, şters , lăsat,  un nor de praf e aşezat;
Stau grămadă motolite, amintirile noastre…
Tu şi eu, iluzii lăsate speranţe uitate;
Aruncate, călcate de mii de picioare, care au trecut printre  noi;
Ne-au despărţit,  au lăsat numai  gunoi, urme negre de noroi;
Ne-au făcut să ne urâm, au aţat în noi disperarea.
Apoi ne-au lăsat să înfruntam schimbarea, uitarea, adormirea…
Mă auzi ?
Te caut printre frunze, motolite 
şi ude; 
Prin ploi, sunt plin de noroi de vină sunteţi voi;
Picioare care aţi fost între noi;

Dramatic present…
Ne-au călcat dragostea au zdrobit tot ce am sădit
Am udat, am iubit, am trăit;
Dar acum au murit, noi ne-am rătăcit,  nu-i drum înapoi,
Nu mai suntem noi…
Nu mă recunoşti ? Acum sunt un bloc de granit,  întunecat  şi aiurit;  
Tu, eşti o mare uitată, cu valuri ce spulberă durerea;
Îţi aud plânsul în noapte;
Cauţi 
şi tu ce-am pierdut amândoi…

Dramatic sfârşit…
Eu Adam şi tu Eva,  doi străini în marele infant alergând după dragoste.  

by VIctor Crețu                                         Duminica- 21.10-2012 ( 18.25 pm)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Locul Potrivit... ma bucur ca intri aici pentru a citi si a cugeta la ceea ce am scris, daca esti inspirat si tu, scrie...nu lasa ca sa unele lucruri care pot incuraja pe cineva sau pot fi ceva frumos sa fie uitate, si sa ramana acolo doar in capul tau...